„Paul Goma a demonstrat în Culoarea curcubeului că așa-zisa liberalizare culturală despre care se vorbea o dată cu ascensiunea lui Ceaușescu era o iluzie. Nu putea fi vorba de o transparență autentică deoarece încurajarea condeielor se făcea de la Centru. Iar el este cel mai viu exemplu că lucrurile se petreceau întocmai. Goma a cunoscut direct problema cenzurii de la Centru, a manuscriselor pierdute și apoi, ca prin minune, regăsite, a multiplelor soluții de compromis pe care diverși editori i le propuneau în speranța că astfel va înceta să mediatizeze încorsetarea la care erau supuși scriitorii.

Iosefina Batto