Marea dramă a lumii contemporane este centrată în altă parte decât în crizele economice și politice, acolo de unde pornesc isvoarele răului și de unde poate veni și binele: în natura intimă a omului, în orizontul său, în spiritul care îl guvernează și îl face să fie ceea ce este. Lumea este în criză pentru că omul este în criză; lumea este direct legată de destinul uman și omul nu o poate trăda. Lumea de azi, ca și în trecut, când a mai străbătut perioade de criză, a uitat ce înseamnă om și umanitate, a uitat cât îi este dat să fie și cum să fie, pentru a răspunde tuturor schimbărilor timpului și a rămâne mai departe om cu firea întreagă, a uitat unde este prinsă existența sa și încotro trebuie să meargă pentru a-și împlini un destin pe cât de imperios, pe atât de greu. Criza contemporană este consecința logică și istorică a orientării omului modern, a spiritului demiurgic ce l-a dominat, a absolutismului său și a falselor divinități ce și le-a creat: proprietatea și capitalul, statul-zeu, pan-sexualismul etc. Rezolvarea crizei istorice, vine odată cu reabilitarea omului și lupta pentru spirit!