Băieții sunt învățați de mici copii, în mod involuntar, să fie băieți, așa cum fetele sunt învățate să fie fete. Prin toate gesturile și atitudinile infime, etalate fie evident, fie la un nivel imperceptibil cu ochiul liber, mamele și tații, profesorii și restul adulților, dar și prietenii, le modelează comportamentul urmând un model inconștient. Din păcate, ceea ce primesc încă din primii ani de viață este o lecție de stoicism, despre cum băieții își controlează emoțiile și trebuie întotdeauna să-și dovedească competența și meritul.   Un subiect foarte actual și doi autori, Dr. Michael Thompson și Dr. Dan Kindlon, cu o fină înțelegere și perspectivă.   Crescându-l pe Cain  este o carte extrem de apreciată despre viața emoțională a băieților, scrisă pentru părinți, dar și pentru toți cei implicați activ în educarea copiilor. Ce-i face, în multe situații, pe băieții noștri atât de agresivi, lipsiți de considerație, brutali și manipulatori în relațiile cu sexul opus, consumatori de alcool, droguri și senzații tari, teribiliști și orbi la conflictul creat în jurul lor? Sunt acești copii alții decât cei pe care i-am iubit și alintat în pruncia lor? Ce se întâmplă cu fiul ajuns la pubertate? Este la mijloc altceva decât testosteronul? În goana lor către "Marele Imposibil" - idealul masculin al "bărbatului adevărat" - copiii noștri pierd pe drum ceva de neprețuit: capacitatea de a se accepta pe ei înșiși.   Plini de pasiune pentru munca lor și de empatie, din postura de terapeuți specialiști în psihologia băieților, cei doi autori ne oferă nu atât soluții pentru creșterea și educarea băieților, cât mai ales un tablou plin de înțelegere și compasiune al băieților în societatea modernă, prinși în conflictul intern dintre atașament și independență, dintre energie, impulsuri și reguli, dintre emoții și lipsa limbajului emoțional și a cadrului necesar pentru a le exprima, dintre incapacitatea familiei de a înțelege schimbările prin care trec și "cultura cruzimii" și stereotipurile masculinității care se perpetuează de la o generație la alta în grupurile de băieți.   O carte ca o scrisoare deschisă și atinge cu delicatețe fondul problemei: în fiecare băiat agresiv există durere și dezamăgire și există resentimentul față de incapacitatea celor dragi de a crea o punte peste separarea care se adâncește între ei și ceilalți; în fiecare băiat retras se zbate disperarea de a nu se ridica la standardele artificial impuse și de a nu găsi o comunicare emoțională reală cu ceilalți; iar fiecare băiat "normal", înconjurat de prieteni și plin de succes social, are multe șanse să învețe, înainte de a deveni bărbat, că de fapt este pe cont propriu. Ne va fi mai bine nouă, ca societate, și lor, ca indivizi, dacă avem curajul acum să privim în oglindă și să înțelegem că noi punem bazele analfabetismului emoțional al băieților, iar apoi îi învinovățim pe acești copii și adolescenți de lipsă de empatie și perspectivă.