Corpus Hermeticum  conține tratatele de bază ale tradiției trismegiste care se presupune că au fost redactate în Egipt, cu aproximație între sec. al II-lea și al III-lea d. Hr. Textele provin din același cadru religios și filozofic care a produs neoplatonismul, creștinismul și gnosticismul, avându-și rădăcinile în impactul dintre gândirea platonică și vechile tradiții ale Orientului elenizat. Hermes Trismegistos, „cel de trei ori mare, posedă cunoașterea a trei părți din înțelepciunea întregii lumi:   Alchimia  – Lucrarea Soarelui, adică transmutarea omului de la condiția sa inferioară într-o persoană spirituală. Din această perspectivă, prefacerea plumbului în aur nu este decât expresia exterioară a unei lucrări de înnobilare interioară.   Astrologia – Lucrarea Lunii, înțelegerea planetelor ca simboluri ale unei lumi spirituale și ca parte a unui Univers în care totul se mișcă potrivit legii corespondențelor.   Teurgia  – Magia,   sau „arta lucrărilor divine, lucrarea pe care omul o realizează în cooperare cu ființele divine și al cărei scop este contopirea cu Conștiința Divină.     Numite de însuși Hermes „cărți sacre ale Nemuritorilor, aceste texte reprezintă baza hermetismului, a cărui esență este corespondența dintre macro și micro Cosmos – această unitate formată din părți interdependente, aranjate într-o paradigmă aparte, între care există raporturi de atracție și respingere. Vechi de aproape 2000 de ani, eclectismul intelectual al ideilor din Corpus Hermeticum rămâne până astăzi codificat în ADN-ul civilizației europene.