Pr.  Constantin  Stan  Dogaru (n. 1954) a publicat  până  acum trei  cărți :  Ființă  la raspantiile limbajului (2000) – un tratat despre  cunoașterea  revelatorie;  Capete  apocrife (2004) – un jurnal de  experiențe   duhovnicești , culturale  și  umane, ridicate la putere.   În  2005, a publicat volumul Palimpsest,   reflecții   și  dialoguri poematice dedicate unor oameni  esențiali  pentru  viață   și  devenirea  să .   În  1984, Constantin  St . Dogaru, pe atunci preot  într -un  sătuc   din  Prahova,   îl   caută  pe filosoful de la  Păltiniș ,   urcă  muntele  și   rămâne  o vreme  lângă  magistrul sau, mitul Noica.   Tânărul  preot are  vocație   autentică  de ucenic. Acea ucenicie  pătimită  frumos,   gata  de mucenicie.   Îl   frecventează  pe Noica  patru  ani,   până   în  decembrie 1987,   adică   până  la  moartea  marelui om.   Între  preot  și  filosof s-a creat o  relație   specială . Este un  pic   diferită  de  relația   maestru -discipol pe  care  Noica a avut-o cu  tineri   literați , filosofi sau simpli admiratori. Noica  însuși   realizează   că  i s-a oferit ocazia unei  relații  aparte, propice  evaluării   întâlnirii  filosofiei cu teologia. „ Sunteți  filosof  creștin ?  întreabă  preotul. Noica  răspunde : „ Sunt  filosof pur  și  simplu, dar recunosc  că  teologia a fost  umbră  sau  îngerul  din spatele meu. Constantin St. Dogaru  păstrează  mereu o  sfială   mirată ,   ca   în   frază  de situare: „Noica... la care un biet  popă  de  țară ... a avut curajul  să  urce. Preotul  urcă   așadar  cu smerenie la Olimpul Noica. Smerenia preotului face  să   rodească , sau  potențează , smerenia filosofului  în   față   vastității  misticii. Noica zicea: „Numai  dintr -un  singur  punct exterior filosofiei  poți  ajunge la filosofie: de la teologie. Vasile ANDRU