„Evocator subtil de climate sufleteşti şi pictor impresionist al peisajelor străbătute în călătoriile sale, fie că e vorba de cromatica mării şi orăşelelor Normandiei, de pitorescul balcanic al Cavarnei şi al Balcicului, de monumentele Parisului şi ale Egiptului, de Alpii francezi sau de Carpaţii româneşti, Holban nu a compus mari simfonii narative în căutarea timpului pierdut . A fost, în schimb, un maestru al muzicii de cameră şi al detaliilor semnificative (ca în prozele lui Proust din  Les plaisirs et les jours )[... ] Deseori excepţională, proza scurtă a lui Holban e cea mai preţioasă colecţie de sunete a neliniştitei,  artisticei, prematur întreruptei sale existenţe.   Paul Cernat