Clavecinul bine temperat (germană: Wohltemperiertes Klavier), BWV 846–893, este o lucrare ce include 48 preludii şi fugi, câte două pentru fiecare gamă majoră şi minoră, o lucrare monumentală nu numai prin folosirea magistrală a contrapunctului, dar şi pentru că a explorat pentru prima dată întreaga gamă tonală şi multitudinea intervalelor muzicale. Johann Sebastian Bach a adunat, iniţial, în 1722, sub titlul de Clavecinul bine temperat, 24 de preludii şi fugi compuse în toate tonalităţile majore şi minore. După 20 de ani, a conceput încă un volum cu tot atâtea preludii şi fugi, astfel că de-a lungul secolelor aceasta a fost considerată forma completă a Clavecinului, cu cele 48 de compoziţii.