Ca trezit dintr-un cosmar, sari trei pasi inapoi. Degetele ii ramasera raschirate si tepene. Se uita imprejur naucit. Facea sfortari sa se orienteze. Razele becurilor, galbui si filtrate, il dureau, ca si cand ar fi intrat repede, dupa un intuneric mare, intr-o lumina orbitoare. Toate lucrurile i se infatisau cu reliefuri neobisnuite. Langa sofa, blana de urs alb se zbarlise, iar capul cu ochii morti, de sticla, il privea cascand gura catre el, amenintator. In camin doua buturuge mocneau cu flacari galbene, ce se rasuceau si se intindeau manioase ca niste limbi de balaur. Intre cele doua ferestre dinspre strada, consola, cu oglinda pana-n tavan, incarcata de pufuri, borcane, sticlute si alte obiecte, din arsenalul de intretinere a frumusetii feminine, parea o fiinta vie incremenita de rusine.