„Ciocoii vechi şi noi (1863) este capul de serie al unui gen de roman foarte popular în literatura noastră: acela al declinului clasei boiereşti din secolul XIX, uzurpate de arendaşi. Este romanul care a avut cele mai multe ediţii dintre toate, peste 20. Motivul acestui uriaş succes, care i-a făcut pe unii să vorbească de un prim roman românesc valabil istoriceşte şi literar, este caracterul paradigmatic al temei. Multe alte romane ulterioare vor relua tema, una din cele mai caracteristice ale prozei noastre din toate timpurile. Ciocoii a avut şi şansa unui prim personaj semnificativ: Dinu Păturică. El este ciocoiul vechi. Despre acela nou va scrie Duiliu Zamfirescu, trei decenii mai târziu: Tănase Scatiu. Romanul lui Filimon n-a mai conţinut finalul propus. A rămas totuşi în memoria literară ca acela care a pus piatra de temelie la o temă esenţială a istoriei societăţii româneşti. – Nicolae Manolescu