Patologia chirurgicală a copilului a evoluat în strânsă legătură cu intervențiile operatorii realizate la adult. Informațiile chirurgicale s-au bazat la început pe observații simple ale malformațiilor chirurgicale evidente, cum ar fi cheilo- sau palatoschizisul, malformațiile organelor genitale externe, malformațiile anorectale sau anomaliile scheletice. Încă din antichitate, până în secolul al XIX-lea, anatomia a fost principala știință, dezvoltată de chirurgi, care a stat la baza evoluției intervențiilor chirurgicale, indiferent de vârstă, inclusiv în sfera pediatrică.