Într-o lucrare devenită clasică, Ernst H. Kantorowicz elucidează problema istorică ridicată de figura regelui ce posedă simultan două corpuri: unul natural, muritor şi altul politic, instituţional, nemuritor. Făcând apel la opere liturgice, imagini şi texte polemice, autorul explorează teologia politică medievală şi modul în care teologii, istoricii şi juriştii înţelegeau funcţia şi persoana regelui, precum şi ideea de regat. Studiul său se opreşte asupra crezurilor politice legate de simbolurile statului suveran şi ale perpetuităţii sale (Coroană, Demnitate, Patrie), aşa cum au fost acestea înţelese într-o epocă în care au slujit ca vehicul pentru consolidarea comunităţilor moderne timpurii. Kantorowicz demonstrează cum anumite axiome ale teologiei politice care aveau să rămână valabile până în secolul XX au început să se dezvolte în Evul Mediu târziu, descriind o transformare profundă a conceptului de autoritate politică în perioada medievală. Publicată în 1957 şi tradusă în numeroase limbi,   Cele două corpuri ale regelui  a devenit un ghid pentru mai multe generaţii de cercetători din domeniul teologiei politice medievale.