Cei trei muschetari nu este doar un roman de capă și spadă construit după regulile artei literare romantice, adică erou excepțional, evenimente spectaculoase, scene de luptă și povești de dragoste. Cei trei muschetari este și adversarul romanului tradițional, eroismul personajelor, care pendulă în Evul Mediu între (melo)dramă personală și tragedia colectivă, fiind aici mai degrabă animat și generator de comic.

Muschetarii lui Dumas sunt totuși croiți pe un calapod etic și discursiv: niciunul nu se sustrage codului onoarei; artificialul încorsetează dialogul între cavaleri; moartea este lipsită de valoare în șine, ea căpătând sens doar ca formă de sacrificiu pentru suveran. E un calapod cu valoare absolută, dar în care se așază libertatea personajelor, deoarece, pentru Dumas, eroismul nu mai e unul absolut, ci unul plin de umor.