„Fără imagini şi fără zorzoane, ba mai că şi fără imaginaţie (înlocuită de memorie şi notaţie), Andreea Voicu are o scriitură de candoare şi candori spontane, recuperate şi transpuse nu în minimalism, ci mai degrabă într-un biografism minimal. Micro-naraţiunile ei de gaşcă şi de familie, jucate deopotrivă cu participare şi ironie, au o fluenţă ingenuă şi refac, din incidente mărunte, tratate cu stilistica aparentă a naivităţii, o atmosferă de copilăreală şi adolescenţă în care până şi cruzimile şi cinismele respiră în candoare infantilă. Tratamentul candid al secvenţelor de real sau de memorie e însă doar premisa care face loc adierilor fantasmatice care animă întreg volumul.   Ce fluieră cămilele pe malul mării  e un debut de colecţie. Al. Cistelecan