Ediție bilingvă, română - latină   Cartea celor 24 de filosofi este un opuscul anonim, alcătuit din douăzeci şi patru de definiţii ale lui Dumnezeu, fiecare definiţie fiind urmată de un scurt comentariu. Prologul ne prezintă textul ca pe un rezultat al unor întîlniri cu caracter programatic, în care filosofii şi-au propus să cerceteze ce este Dumnezeu. Răspunsul oferit în primele două propoziţii, Dumnezeu este monada care naște monadă și care reflectă în sine o unică ardoare şi Dumnezeu este o sferă infinită al cărei centru este pretutindeni, iar circumferința nicăieri , este cel care a cunoscut difuziunea cea mai largă în Evul Mediu latin, găsind un mediu prielnic receptării şi dezvoltării sale. Mai mult, textul a influenţat întreaga gîndire renascentistă şi modernă, cu efecte vizibile în teoria cosmologiei şi a metafizicii: de la Cusanus, cel dintîi care respinge concepţia medievală a Universului ordonat şi finit, trecînd prin textele lui N. Copernic şi ale lui G.  Bruno, care desăvîrşesc revoluţia ştiinţifică prin expunerea teoriei heliocentrice şi a spaţiului infinit, pînă la afirmarea infinitismului universului pascalian ce „înspăimîntă subiectul, definiţiile din Cartea celor 24 de filosofi sînt cele ce au însoţit în permanenţă schimbarea de paradigmă privitoare la lume, precum un fir al Ariadnei.