În 4/5 februarie 1990 apărea la Bucureşti săptămânalul incomod  Caţavencu , fondat, scris şi distribuit de studenţi de la Politehnică şi Litere. Devenit copilul teribil, adulat şi fanatizat al generaţiei Revoluţiei din 1989 şi a Pieţei Universităţii 1990. Pentru mai bine de 15 ani,   Caţavencu  a fost liderul absolut al umorului în România.   Caţavencu  lua în balon lumea politică, avea reguli interne draconice de iniţiere în ale scrisului şi satirei şi avea un trib care îl susţinea. Eugen Istodor, el însuşi caţavenc, încearcă să descifreze, în demersul de faţă, ascensiunea şi decăderea veselului său trib, umorişti şi fani. Instrumente îi sunt o metodă sociologică de analiză a umorului şi interviurile cu propriii colegi, foştii preşedinţi ai României, patronii săptămânalului.   Caţavencii şi tribul lor  te provoacă astfel să înţelegi aventura unui trib, a umorului însuşi.