Noul volum al Florinei Ilis este, precum cartea lui Moise, un „recensămînt al unui popor aflat pe drumul prin pustiul adesea ostil al unei istorii potrivnice. Construit pe structura  Numerilor  – carte despre ascultare şi răzvrătire, despre pocăinţă şi binecuvîntare –, romanul este o sinecdocă a destinului României, ambiţionîndu‑se să cuprindă cît mai multe evenimente cruciale ale secolului XX şi să sintetizeze o etnoistorie perfect verosimilă. Printr‑o tehnică insolită, naratorul, el însuşi personaj, îşi provoacă personajele să‑şi depene amintirile pentru a reconstitui un arbore genealogic secular, adînc înfipt în pămînt, plăsmuit din imaginaţie, pe ramuri cu nume pe care istoria nu le‑a înregistrat, cu destine intersectate, aflate sub semnul iubirii, al bucuriei, al naşterii şi‑al morţii, dar şi al trădării, al minciunii şi compromisului. Nonconformistă faţă de rigorile epicului tradiţional, puterea de seducţie a  Cărții numerilor  stă în varietatea personajelor şi a întîmplărilor în care, cu uşurinţă, oricine poate identifica profiluri, personalităţi şi experienţe din istoria personală.