În această lucrare, Osho comentează cinci parabole taoiste (atribuite lui Lieh Tse), interpretând dintr-o perspectivă nouă, contemporană, străvechea înțelepciune taoistă.
Lieh Tse a fost un mare maestru taoist, care a trăit în secolul IV I. Ch. Criticile lui subtile la adresa lui Confucius îi permit cititorului să exploreze contrastul dintre rațiune și irațional, între elementul masculin și cel feminin, între factorul structurant și spontaneitate.

În parabola intitulată „Cine este cu adevărat fericit?, Lieh Tse se folosește de descoperirea unui craniu vechi pe marginea drumului pentru a analiza chestiunea nemuririi și maniera în care se naște suferința din cauza egoului.

În parabola „Un om care știe să se consoleze singur, autorul privește dincolo de aparenta veselie a unui călugăr și se întreabă dacă există o fericire durabilă, care să reziste în fața tuturor greutăților vieții.

Parabola „Nici un regret analizează diferența dintre cunoașterea acumulată din exterior și cea care se naște în interiorul ființei.

Parabola „Cei vii nu se odihnesc niciodată pornește de la dialogul dintre un discipol obosit și maestrul său. Autorul își propune să demonstreze aici limitele filozofiei și consecințele periculoase ale vieții trăite de dragul unui ideal proiectat în viitor.

În parabola „Este mai bine să rămâi liniștit. Este mai bine să fii gol, autorul analizează diferențele care există între calea voinței sau via affirmativa, specifică iudaismului, creștinismului și Islamului, și calea misticului, sau via negativa, specifică budismului sau taoismului.

Un ultim capitol include întrebări și răspunsuri. Osho descrie aici maniera în care poate fi aplicată cunoașterea taoistă în viața de zi cu zi.