„Din capul locului afirmăm că Leon-Iosif Grapini a manifestat un interes constant și benefic pentru istoria locală. Ca mai toate satele din Ținutul Năsăudului, localitatea Șanț a fost și este un microcosmos al sufletului românesc și o matcă a latinității. Nu întâmplător sociologul Dimitrie Gusti l-a ales în 1935, cu dreaptă măsură, să-i studieze, împreună cu Echipa lui regală, obiceiurile, tradițiile, graiul local, veșmin­tele, construcția caselor, onomastica, poreclele etc. Fabulosul copilăriei și voluptatea evocării nu se dezmint nici în aceste texte. (ICU CRĂCIUN)   „Mă întorc în satul meu prin toate cuvintele și cărțile scrise. Un loc care mă inspiră și dă forță și culoare creațiilor mele. Aici am cunoscut oameni care au devenit personaje literare în opera mea, cum tot aici s-au petrecut întâmplări și evenimente memorabile, transfigurate în povestirile și în romanele semnate de mine. Satul meu e unul de poveste. Că este așa stă mărturie acest volum, dar și celelalte cărți pe care nu le-aș fi putut scrie dacă nu m-aș fi născut și nu aș fi trăit în acest loc.   Filmul documentar Satul Șanț (1935), Casele Muzeu din București, din Bistrița, de la Mănăstirea Izbuc (Bihor) și din localitate, Teatrul Nescris „Constantin Iugan, trupa de teatru folcloric și nescris „Dor someșan, Ansamblul Folcloric „Izvorul Someșului, revista socio-culturală Izvorul Someșului și Centrul Cultural „Dimitrie Gusti îmbogățesc panoplia de valori spirituale și materiale ale comunei Șanț, frumoasa și bogata așezare transilvăneană de la poalele Munților Rodnei, făcând-o cunoscută în țară și peste hotare.   ... eu, singura pată de culoare, priveam de jur-împrejur uluit și, totodată, curios, încercând să înțeleg noua lume, ca, în cele din urmă, să-mi dau seama că eu eram acea foaie de hârtie pe care, la un moment dat, o peniță uriașă, ținută de o mână pe măsură, coborâtă din înalt, scria cuvinte, cuvintele se prefăceau în lucruri... Nu aveam niciun dubiu că mâna era a Creatorului, care zămislea lumea, iar singura mea întrebare era: „De ce, pentru a-și zămisli lumea, m-a ales pe mine drept coală albă de hârtie? (LEON-IOSIF GRAPINI )