„ Părăsind România, în căutarea libertății și a unei vieți mai bune, chiar și în momentul când acestea se puteau găsi și acasă, personajele din romanul meu au decis să emigreze peste ocean. Pentru unii emigranți, resemnarea și liniștea reprezintă țelul atins. Pentru alții, mizele sunt mult mai mari și, cu cât mai imposibil de rezolvat, cu atât mai pline de perspective. Apar ca scop unic definirea identității și restabilirea unui adevăr istoric, pentru care merită să dai totul. Și, cum adevărul despre țara ta, falsificat de istorici, poate sta ascuns într-o carte cum este cea descoperită într-un anticariat din Uppsala, miza pe o astfel de sursă devine palpitantă și de neînlocuit. Romanul nu-și propune să rezolve acest adevăr, ci să ilustreze o preocupare extravagantă a unui emigrant în contextul unei vieți dure, dar normale, așa cum este cea din Megalopolisul american, pe fondul unei ignoranțe crase de acasă, fără nici o perspectivă decât cea a traiului firesc și a curgerii timpului peste adevăruri de diferite dimensiuni și importanțe. - Gellu Dorian