Romanul , cenzurat la  prima   să   apariție , e un elogiu absolut  al   învinsului .   Într -un mod criptic,   sînt  evocate orori,   suferințe , crize, o lume  nefericită ,   eșuată ,   tragică . Departe de ispitele evaziunii,   romanul   dezvoltă  o  întreagă  incursiune  psihologică   într -un cadru social bine determinat –  România  anilor ‘50.   Povestea  este inovatoare  că   metodă ,   structurată   în  trei  părți  – „ Ea , „ Tu , „Eu –, fiecare  scrisă   în   alt   stil , dar  pornind  de la o  sursă   comună .   Personajele,   în  amintirea  cărora   trauma   războiului  este  încă   proaspătă , dar  care   sunt  sensibile  și  la micile  plăceri  ale  vieții ,   sunt  prizoniere  într -o societate  dominată  de  etică   comunistă  a muncii  și  disciplinei, de demagogie  și  suspiciune,   în  care supravegherea  și   arestările  distrug zilnic  nenumărate   vieți .