„Campana comunică permanent cu tradiţia literară şi culturală, hrănindu-şi versurile şi prozele, pe de o parte, cu numeroase citate oculte, perfect integrate în noile opere inclusiv prin intermediul rafinatei tehnici cinematografice, şi, pe de altă parte, cu fragmente de ekphrasis ce creează un mozaic rafinat care individualizează stilul campanian în cadrul poeziei italiene din secolul trecut. Probabil că cititorul acestor Cânturi orfice, care conţin experienţele vieţii rătăcitoare şi tulburate a autorului lor – spirit itinerant şi european –, va dezvolta cu aceste creaţii o relaţie de tipul „dragoste şi ură, asemănătoare cu cea pe care Campana a avut-o întotdeauna şi cu contemporanii săi, fapt care ar confirma rezistenţa acestei opere peste veacuri şi capacitatea ei de a dialoga cu prezentul.   (FIORENZA CERAGIOLI)