„Demult, cu  mulți  ani  în   urmă ,   într -un  orășel  de pe muntele  Mării  Mediterane,   trăia  un  tâmplar   bătrân , poreclit  Nas - Vânat .
Odată ,   îi   căzu   la   îndemână  o  bucată  de lemn, un lemn  obișnuit ,   ca  acela de  încălzit   soba   în  timpul iernii.
Nu e de aruncat,   își  spuse Giuseppe;  se  poate face  din  el ceva,   bunăoară  un picior de  masă ...
Și   punându - și  ochelarii  legați  cu  sfoară ,   fiindcă  erau  cam  de  aceeași   vârstă  cu  dansul ,   învârti  lemnul  în   mână  și   începu  a-l ciopli cu un toporaș.