O poveste despre curiozitate și deschidere, curaj și depășirea propriilor limite, dar și despre cum obstacolele pe care viața ni le scoate în cale ne pot face mai buni, mai puternici și mai fericiți.
Micul broscoi trăiește de când se știe în adâncul unei fântâni și e fericit. Pietre de jur împrejur, acoperite de mușchi, un ochi de apă în mijloc în care poate să înoate în voie, un petic de cer și gâze care se aventurează nesăbuite în fântână și din care mănâncă pe săturate — asta e toată lumea, crede broscoiul.   Dar atunci când, din cine știe ce pricină, fântâna seacă și gâzele nu mai vin atrase de licărirea apei, broscoiul nu are încotro și trebuie să părăsească fântâna care l-a adăpostit. Oare ce se află dincolo de „capătul lumii? Călătoria micului broscoi îl va purta nu numai spre descoperirea unei lumi mult mai vaste decât putea să-și imagineze, ci și spre întânirea cu alte ființe: o vacă, o pasăre, animalele pădurii – fiecare cu părerea lui despre ce este „lumea și unde se termină. Cine are dreptate?   Alături de micul broscoi, copiii vor descoperi că, pe drumul spre cunoașterea de sine, pot învăța multe din confruntarea – inevitabilă, dar în același timp fertilă – dintre părerile proprii și ale celorlalți.   Un broscoi neștiutor poate fi fericit singur în adâncul unei fântâni. Dar un broscoi înțelept?