Castigator al Costa Book Award in 2009 si nominalizat, in acelasi an, la Man Booker Prize, finalist, in 2011, la Dublin Literary Award, selectionat de The Observer in topul celor mai bune zece romane istorice si ecranizat in 2015 in regia lui John Crowley, scenariul fiind semnat de Nick Hornby, cu Saoirse Ronan in rolul principal, Brooklyn este o explorare plina de emotie a ideii de identitate si apartenenta, dar si a puterii transformatoare a dragostei. In Irlanda anilor 1950, in Enniscorthy, micul orasel in care Eilis Lacey traieste impreuna cu sora ei, Rose, si cu mama lor, perspectivele pentru o tanara femeie la inceput de drum sunt limitate. De aceea, cand Rose o ajuta sa emigreze in America, la New York, in Brooklyn, Eilis stie ca nu poate alege decat sa plece, lasandu-si in urma familia, casa si prietenii. Pe strazile aglomerate si pline de viata ale New Yorkului, in mijlocul energiei debordante a unei tari noi, Eilis se reinventeaza. Aici isi va trai prima iubire, dar si pierderea cea mai profunda - moartea neasteptata a lui Rose -, care o va face sa revina in Irlanda pentru scurt timp. Dezradacinata deja, ca mai toti imigrantii, Eilis descopera cat de efemera este linistea regasirii locurilor si a chipurilor familiare. Curand, va fi nevoita sa faca cea mai grea alegere din viata ei, aceea intre datorie si iubire. Zugravind un portret emotionant al imigratiei, al durerii si sperantei care par a fi vesnic ingemanate, Brooklyn este o mare poveste despre identitate, dragoste si sacrificiu. Traversand Atlanticul spre New York, in cabina ei de la clasa a treia, gandurile lui Eilis Lacey nu se indreapta spre visul american, ci sunt cat se poate de concrete: cum anume va face fata unei saptamani intregi de rau de mare si ce o va astepta la capatul drumului? America in care ajunge este populata de imigrantii care au avut tenacitatea si curajul de a lasa in urma radacini identitare - locuri si oameni -, dar lui Eilis nu ii sta in fire sa se desparta cu usurinta. Prinsa intre cele doua lumi - cea din Enniscorthy, pe care nu o mai poate regasi, uneori nici chiar in amintirile tot mai estompate, si cea din New York-ul viu, pestrit, care deopotriva discrimineaza si ofera sanse - si intre doua mari iubiri, de-o parte si de cealalta a oceanului, Eilis se maturizeaza, acceptand ca viata se poate schimba dintr-o clipa in alta si ca uneori sacrificiul de a face ceea ce trebuie este singura cale posibila. Un roman coplesitor despre cat de incet, de neasteptat si de irevocabil pot lucrurile sa mearga in directia gresita. Realism psihologic perfect. - Daily Mail O poveste clasica de maturizare, pura, fara senzationalism, profunda. Nu exista antagonisti in acest roman, nici psihodrame, nici angoasa. Doar vocea unei tinere care isi descopera incet si cu hotarare identitatea, invatand sa aleaga si sa-si asume deciziile, descoperindu-se pe sine. - O, the Oprah Magazine Cu marele sau talent, Colm Toibin reveleaza extraordinarul din cotidian. - The Guardian Traducere din limba engleza de Cristina Nicolae. Fragment din carteaBrooklynde Colm Toibin:Eilis calcula in minte ca nunta avea sa fie la patru zile de la data planificata pentru plecarea ei; isi mai aminti si ca agentul de voiaj din Brooklyn ii spusese ca poate sa modifice data, atata vreme cat anunta in avans compania de transport. Se hotari pe loc ca o sa mai stea cateva saptamani si spera ca nimeni de la Bartocci s sa nu obiecteze prea tare. Ii va fi usor sa-i explice lui Tony ca mama ei intelesese gresit data plecarii, cu toate ca Eilis nu credea catusi de putin ca maica-sa intelesese ceva gresit. - Ori poate ca te asteapta cineva cu mare nerabdare in New York? sugera. Annette. - Cum ar fi doamna Kehoe, proprietareasa, ii raspunse Eilis. Stia ca odata ce ar incepe sa se confeseze oricareia din prietenele ei, mai ales cand erau impreuna, ca acum, ar ajunge sa spuna prea multe. Si daca le spunea lor, nu dupa mult timp avea sa afle ca mama vreuneia din ele ii va spune mamei ei ca are un iubit in New York. Cel mai bine era sa nu zica nimic, sa vorbeasca in schimb despre haine si despre studiile ei, sa le povesteasca despre celelalte chiriase si despre doamna Kehoe. La randul lor, fetele ii povestira ce mai e nou prin oras - cine cu cine iese, ori cine face planuri de logodna, adaugand ca dupa ultimele noutati sora lui Nancy, care de la Craciun a mai iesit cand si cand cu Jim Farell, s-a despartit in cele din urma de el si acum are un alt iubit, un tip din Ferns. - S-a cuplat cu Jim Farrell doar asa, de provocare, spuse Nancy. A fost la fel de badaran cu ea cum a fost cu tine in noaptea aia. Iti amintesti cat de badaran a fost? Si toate am pus ramasag ca nu o sa se cupleze cu el. Si apoi a facut-o. Dar nu l-a mai suportat la final, zicea ca-i o pacoste cat casa, chiar daca George sustine ca-i un tip de treaba daca ajungi sa-l cunosti, si George a fost la scoala cu el. - George e foarte marinimos si indulgent, zise Annette. Nancy a mai spus ca Jim Farrell va veni la nunta ca prieten din partea lui George, insa sora-sa pretindea sus si tare sa fie invitat si noul ei iubit din Ferns. In toata vorbaria aia despre iubiti si pregatiri de nunta, Eilis intelese ca daca ar fi sa le spuna lui Nancy si Annette despre casatoria ei facuta in mare secret, la care luasera parte doar ea si Tony, ar reactiona cu tacere si uluire. Ar fi prea ciudat. In urmatoarele cateva zile, pe cand se tot plimba prin oras, apoi si duminica, atunci cand se duse cu maica-sa la slujba de la ora unsprezece, oamenii remarcau hainele frumoase ale lui Eilis, coafura sofisticata si bronzul. Incerca sa faca planuri sa se vada cu Annette ori cu Nancy in fiecare zi, impreuna ori separat, spunandu-i dinainte maica-sii ce are de gand sa faca. Miercuri, cand ii spuse ca, daca era in regula, o sa mearga in ziua urmatoare, la inceputul dupa-amiezii, la Curracloe, cu George Sheridan, Nancy si Annette, maica-sa ii ceru ferm sa-si anuleze iesirea din seara aceea si sa inceapa sa sorteze lucrurile lui Rose, sa hotarasca ce pastreaza si ce dau de pomana. Luara de pe umerase hainele din sifonier si le asezara pe pat. Eilis tinu sa fie foarte clar ca nu are nevoie de nici una dintre hainele sora-sii si ca cel mai bine ar fi sa doneze totul unei organizatii caritabile. Maica-sa insa punea deja deo-parte paltonul lui Rose, cumparat cu atat de putin timp in urma, si cateva rochii care, zicea ea, puteau fi modificate cu usurinta ca sa-i fie bune lui Eilis. - Nu prea o sa am loc in valize, spuse Eilis, si paltonul e foarte dragut, dar culoarea-i prea inchisa pentru mine. Mama ei, inca ocupata cu sortarea hainelor, se prefacea ca nu o aude. - Ce o sa facem noi e sa ducem dimineata rochiile si paltonul la croitor si o sa arate altfel cand o sa fie masura potrivita, cand o sa-ti vina pe silueta ta de americanca. Eilis incepu si ea sa o ignore pe maica-sa si trase sertarul de jos al comodei, desertandu-i continutul pe podea.