In noul lui mare roman, Evgheni Vodolazkin ramane fidel universului sau literar, continuandu-si intr-un mod sclipitor meditatia asupra timpului, memoriei si iubirii, si isi pastreaza capacitatea de a-si surprinde mereu cititorul in alt fel, de aceea am putea afirma ca Laur, Aviatorul si Brisbane alcatuiesc o trilogie. La 50 de ani, Gleb Ianovski, un virtuoz al chitarei recunoscut international, nascut la Kiev, cu studiile facute la Sankt-Petersburg si care cunoaste succesul la Munchen, e diagnosticat cu boala Parkinson. Un autor rus intalnit intamplator vrea sa-i scrie biografia, si astfel Gleb porneste pe firul amintirilor, in incercarea de a gasi un nou sens existentei sale. Tot intamplarea ii prilejuieste intalnirea cu Vera, fiica de 13 ani a unei iubite din tinerete, si ea extrem de talentata la pian, si ea macinata de o boala grava. Conceput pe doua voci, a muzicianului si a biografului sau, penduland intre prezent si trecut, Brisbane e un roman simfonic in care moartea e invinsa nu prin muzica, nici prin iubire, ci prin puterea memoriei si a cuvantului. , žCu orasul Brisbane propriu-zis romanul meu nu are nici o legatura; altfel nu i-as fi dat acest titlu, œ, declara Vodolazkin intr-un interviu. Si totusi Brisbane e cheia intregii povesti. Cred ca mesajul romanelor mele este acesta:Nu te lasa prada disperarii . El se aude si in Brisbane, in care eroul principal pierde sensul vietii; dar viata e mai cuprinzatoare decat sensul ei. - Evgheni Vodolazkin Fragment din volumulBrisbanede Evgheni Vodolazkin:Nestor, deschizand dictafonul: - In interviurile tale este des amintit orasul Brisbane, ei, si in general, Australia. De ce? - Pentru ca atunci cand la noi e iarna, la ei e vara. - Iar cand la noi e vara? - Atunci la ei e tot vara. In capul nostru - e vara. Uite, aici e spilul, intelegi? In familia noastra, locul asta era socotit a fi raiul. - Pentru rai nu prea se potriveste populatia de-acolo. Urmasi ai unor ocnasi. - Si ce? - Pentru rai se cere o biografie frumoasa. - Ai fost tu acolo? - Unde, in Australia? - Nu, in rai. De unde stii ce biografie se cere acolo? Nestor ridica din umeri. - Am vrut sa te intreb despre Irina. Ca a plecat la Brisbane, nu? - La un moment dat, mama a inceput sa corespondeze cu un barbat din Brisbane. Nu stiu de unde ii luase adresa, i-a scris multi ani. - Si a cerut-o in casatorie? - Da. A fost o corespondenta impresionanta. Din cand in cand, mama imi povestea cu de-amanuntul scrisorile lui. Foarte frumoase. In principal, despre generalul Thomas Brisbane, in onoarea caruia s-a dat numele orasului. Din pacate, le-a luat cu ea. - Cum il cheama pe prietenul ei? - Ca pe Cook - James. Ea asa ii si spunea - Cook. Cook mi-a scris ca, pe langa oras, numele de Brisbane a fost dat in cinstea lui si unui crater de pe Luna. Ca formatie, generalul era astronom. Sau: Cook scrie ca in timpul liber generalul Brisbane a descoperit peste sapte mii de stele. Imagineaza-ti - in timpul liber! - Tu traiesti de mult timp in strainatate. Cum ti se pare, cei care au plecat isi gasesc rezolvarea problemelor? - E greu de spus. O oarecare rezolvare... Adica, exterioara. Daca o luam in sens mai larg, cred ca pana si raiul e in mare masura o stare launtrica. - Cu alte cuvinte - degeaba se duce omul in rai cu toate durerile lui? - Ma tem ca, pe fondul fericirii generale, va fi de doua ori mai nefericit. Si pana la urma, precis ca o sa fuga.