„... Suntem departe de-a avea in fata un roman! Abelard, amatorul de aventuri romantioase, ar fi fost multumit sa-si stie livrat titlul unei carti cu amoruri fericite/demente, cu aventuri galante/principiale, cu morti/supravietuitori. Dar, vorba poetului, n-a fost sa fie asa. Atacand energic literatura, autorul cartii n-a mers decat pana la jumatatea drumului sau epic, de unde, intorcand privirea, s-a simtit cuprins de nostalgie: titlul il chema inapoi. Viguros, hotarat sa nu fie slab ca o muiere si nici sever ca un tratat stiintific, si-a continuat drumul, aci avantandu-se inaripat, cu cantecul pe buze, spre cursele savante, doctorale, spre formularile reci si lapidare, aci zabovind metodic, cu sublerul in mana, ca sa studieze plasmuirile evanescente, parelnicele umbre ale fanteziei, parfumurile suave si inefabilul cel in veci insetat de determinanti. (... ) Fapt e ca, in cele din urma, calatorul a ajuns sa scrie o carte care, daca nu e nici tratat si nici roman, ceva tot trebuie sa fie din moment ce e alcatuita din cuvinte si, pusa sub ochii unui alfabet, ii produce individului, pe buze si in interior, un bazait usor si voluptuos... (Mircea Horia Simionescu)