Studiul-eseu Brâncuși urmărește nașterea și evoluția operei brâncușiene într-un dublu context: pe de o parte, în mediul de formare din România, din care sculptura a lipsit cu totul până în a doua jumătate a sec. XIX și, pe de altă parte, în mediul parizian, în cea mai spectaculoasă perioadă a modernismului european. Cartea analizează trecerea lui Brâncuși de la sculptura canonică, de tip european, în care figurativul are o pondere majoră, culminând cu momentul excepţional pe care îl reprezintă Rodin, la sculptura nonfigurativă, esențializată și spiritualizată, în care se regăsesc atitudinea și filosofia specifice Răsăritului. În acest sens, concluzia cercetării este aceea că opera brâncușiană marchează o ruptură fără precedent în întreaga istorie a sculpturii europene, și nu numai, deplasând interesul de pe aspectul ei material, de pe percepția ei explicită ca masă, pe energia lăuntrică, pe imaterialitatea și pe spiritualitatea ei implicită. Revoluția radicală pe care o reprezintă opera lui Brâncuși este tocmai mutația pe care ea o propune prin reevaluarea perspectivei răsăritene, nonfigurative și nondiscursive. Pe pagina de titlu a fiecărui capitol sunt marcați grafic, de către Dalina Bădescu, pașii de la materie la energie, de la întuneric la lumină, pe care îi face Brâncuși în fiecare etapă a operei sale. Cartea are şi un rezumat în limba engleză, în traducerea lui Florin Sicoie. The essay-study Constantin Brâncuși,  a sculptor from the East, follows the birth and evolution of Brancusi`s work in a double context: on one side, in his formation years environment in Romania, place where the sculpture didn`t exist until the second half of the 19th century, and on the other side, in the Parisian environment, in the most spectacular period of the European modernism. The book analyses Brancusi`s transition from traditional sculpture, that of European origins, in which figurative representation plays a major part, culminating with the exceptional case of Rodin, to non-figurative sculpture, essentialized and spiritualized, in which one can find specific Eastern attitude and philosophy. In this sense, the research conclusion is that Brancusi`s works mark an unpreceded rupture in the entire history of European sculpture, and beyond, by moving the center of interest from its material aspect, from its explicit perception as mass, on its interior energy, its immateriality and implicit spirituality. The radical revolution that Brancusi`s work represents is exactly the change of view that its proposed by reevaluating the eastern perspective, non-figurative and non-discursive.