Constantin Brâncuși (19 februarie 1876, Hobița, Gorj – 16 martie 1957, Paris) a fost un sculptor cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în arta modernă și contemporană, ales membru postum al Academiei Române, o palidă reparație morală pentru nedreptățile care i-au fost făcute în țară.   Chiar dacă statul român comunist i-a refuzat, în prima fază, moștenirea artistică și a vrut chiar să demoleze Coloana fără Sfârșit, el a rămas întotdeauna un român autentic, care, în atelierul său de la Paris (unde s-a iubit inclusiv cu Cella Delavrancea și Maria Tănase), a continuat să învârtă ritualic în ceaunul de mămăligă ancestral.   Multe dintre operele sale geniale – ca și diferite episoade biografice, inclusiv cele legate de relațiile sale amoroase – au stârnit și continuă să stârnească și azi controverse, marele artist fiind pus adesea în ecuație și cu comunitatea LGBT a avangardei pariziene, cu „Capitanul Zelea‑Codreanu sau cu francmasoneria…