„ Personajul central, ctitorul Bisericilor cireșelor amare (titlu-titulatură, cu o simbolistică decriptându-se, treptat, pe măsură ce înaintează narațiunea), este un bătrân cu veleități poetice și aplecări spre sfințenie, aflat la capăt de drum. Stările, transfigurările succesive prin care trece, delirurile mistice și socio-politice, provocate de rememorările unor episoade de viață, devin o proiecție a realității și lumii în care s-a trăit în România, de-a lungul ultimilor patruzeci de ani, din comunism, până în prezent. Formula stilistică realist-magică deservește perfect tema unei biografii dedublate în convulsiile unei lumi aflate în disoluție. Grație acestui al patrulea roman al său, văd în Cristian Meleșteu un prozator important, asupra căruia criticii, atât câți au mai rămas, ar trebui să-și îndrepte atenția, iar cititorii, cu atât mai mult. Radu Aldulescu   „ Bisericile cireșelor amare este un roman altfel, descris de nuanțele poetice ale devenirii întru simbolista ființării umane. Reperele religioase sunt prezente pentru marcarea căii de ascensiune pe drumul sinuos al Golgotei personale, ca o urcare pe Scara lui Iacov. Totul se îmbracă în haina transformării, a cunoașterii spre transcenderea înspre Raiul primordial al viețuirii omenești. dr. Victor Constantin Măruțoiu