Numele lui Ispirescu se identifică cu Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte , cu Balaurul cu șapte capete și, indiscutabil, cu capodopera lui, Prâslea cel voinic și merele de aur . De un veac și jumătate părinții le citesc copiilor poveștile tipografului bucureștean, profesorii de literatura română le explică elevilor semnificațiile culturale ale personajelor și ale acțiunilor acestora, iar filosofii le generalizează mesajul. Nu există vreun alt basm românesc decât Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte asupra căruia să nu se fi oprit atâția comentatori, de la cel ingenuu romantic al lui Eminescu și sfârșind cu cel ingenuu modern al lui Noica.
(Lucian Pricop)