„În revărsatul zorilor, tânărul se sculă ca să se spele și, netezindu-și părul, îl simți încleiat de dulceață. Nu-i trebuia lui multă gândire ca să ghicească șiretlicul: deci se aproprie frumușel de patul fetei, care acum dormea dusă, luă chiseaua de dulceață și, mergând din om în om, îi mânji pe toți în cap cu câte nițică zeamă, apoi se așează în pat.
La ziua albă, fata se deșteaptă mai înainte și ieși îndată, încuind ușa pe dinafară. După câteva vreme, slujitorii veniră să-i cerceteze, ca să afle pe hoțul mânjit cu dulceață: când colo, ce să vază?
(Planurile hoțului)