„O ceartă mare se scornise între Zevs şi oameni Prometeu, cel cu minte multă, ținea cu aceştia şi-i învăța să nu facă pe placul noului zeu ce coprinsese cu sila stăpânirea tatălui său, Cronos. El le zise: - Mai oamenilor! acest Zevs e lacom de avuții și de daruri; dacă voi, când înjunghiati vite în onoarea lui, i le veți închina cu totul, apoi să știți că veți ajunge curând să dați de capăt tuturor turmelor voastre, oricât de numeroase ar fi. Aide mai bine să facem cu Zevs o tocmeală, pentru ca și voi, oamenii, și el, să vă bucurați de câte o parte din vitele jertfite în ecatombe, adică cu sutile, pe altarele zeilor. Atunci el alese din cirezi un bou mare şi frumos, îl înjunghie şi făcu dintr-insul două părți. Într-una puse vintrele şi carnea, şi le înveli în pielea boului, în cealaltă aşeză numai oasele, bine înfăşurate în grăsime... (Epitemeu și Pandora)