„ Aventurile extraordinare, dar și cele cu totul obișnuite ale lui Huckleberry Finn au facilitat de-a lungul deceniilor de lecturi multiple înțelegerea psihologiei copilului, facultate a romanului conferită de filtrul adolescentin care rafinează perspectiva asupra lumii. Astfel, societatea americană și, prin extensie, umanitatea debutului de secol al XIX-lea nu sunt altceva decât proiecții ale lui Huck, un personaj literar, dar, e drept, unul înzestrat cu umor, luciditate și spirit contestatar. Lucian Pricop   Aventurile lui Huckleberry Finn, acest roman care s-a bucurat și se bucură încă de interesul publicului, pare scris în joacă.
Avem însă, fără îndoială, prima epopee autentică a sudului american și, cu siguranță, cea mai cunoscută, de un umor extraordinar și de o profunzime a observației experimentată mult mai târziu de adepții realismului.
Povestea este simplă.
Huck Finn, micul vagabond al orășelului sudist de pe malul fluviului, a fost adoptat de o văduvă cumsecade, ceea ce știm din Tom Sawyer, are un disconfort explicit în relație cu sistemul educațional, pe care încearcă să îl evite.
În privința interdicției de a fuma, Huck ajunge la înțelegere cu văduva care-l adoptase pentru a-l „civiliza, să mai aprindă câte o pipă, dar pe ascuns.
Sora văduvei, în schimb, e persoana care-l face pe Huck să disprețuiască fundamental viața „civilizată și „regulile ei idioate.