, , Artista din mine nu are nevoie de oglindă, dar femeia, da.   La sfârșitul deceniului patru al secolului 20, o frumoasă, cochetă și răsfățată actriță făcea furori în societatea românească: Leny Caler.   Pentru Camil Petrescu, a fost întruchiparea perfecțiunii feminine, actriță regăsindu-se în Ela din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război , în Emilia sau chiar Doamna T din Patul lui Procust .   Pentru ea, Mihail Sebastian, îndrăgostit nebunește, a scris Jocul de-a vacanța .   Tudor Mușatescu i-a dedicat toată opera dramatică de după ce s-au cunoscut. Elly Roman a compus cântece de muzică ușoară pentru vocea ei, pe care Leny le-a înregistrat la casa londoneză de discuri His Master's Voice. Tudor Arghezi, de obicei critic aspru al actorilor, i-a remarcat interpretarea și i-a dedicat un poem în proză într-un număr al revistei Bilete de papagal . Autoexilată la Berlin spre sfârșitul vieții, actriță și-a scris memoriile, în care tratează cu delicatețe afacerile sen-timentale, descriind doar o iubire: cea pentru soțul ei.