În acest volum devenit clasic, E. H. Gombrich încearcă să răspundă la o întrebare care l-a preocupat constant: de ce există ceea ce numim „stil? De ce diferitele epoci și popoare au reprezentat realitatea în moduri atât de diverse? Pentru a găsi explicația, Gombrich readuce în discuție chestiuni ca imitarea naturii, rolurile tradiției, problema abstractizării sau perspectiva, parcurgând întreaga istorie a artei, de la vechii greci, Leonardo da Vinci și Rembrandt, până la impresioniști și cubiști. El propune o abordare originală, ce îmbină teoriile moderne ale interpretării și percepției vizuale cu filozofia și se concentrează mai puțin pe artiști și pe operele lor și mai mult pe experiența pe care o are publicul în fața acestor opere.   „ Artă și iluzie rămâne un titlu de referință în dezbaterile filozofice și critice despre istoria artei. ( The Guardian )   Din lumină în culoare Adevăr și stereotip Reflecții asupra revoluției grecești Condițiile iluziei Ambiguitățile celei de-a treia dimensiuni Analiza viziunii în artă Experimentul caricaturii De la reprezentare la expresie