Prezenta lucrare a fost elaborată având în vedere necesitatea de a oferi studenților facultăților de Drept bibliografia minimă necesară pentru pregătirea lor inițială în domeniul artei oratorice. Desigur că ea poate fi consultată și de către studenții altor facultăți – de științe politice și administrative, de științe ale comunicării etc.
Lucrarea poate fi utilă și anumitor categorii profesionale – avocați, consilieri juridici, magistrați etc. Îi poate interesa chiar pe... politicieni, cărora le este dedicat un capitol distinct, precum și pe orice altă persoană.
Cititorii se vor amuza cu aforisme, catrene, epigrame și pamflete despre avocați, oameni politici, magistrați. Dar, se și vor întrista luând cunoștință de erorile judiciare comise în procesele prezentate în partea a III-a a cărții (ale lui Socrate, Iisus, Caragiale – Caion și Ceaușescu).

Prima parte  a lucrării este consacrată generalităților privind arta în discuție și evoluția acesteia.   Arta oratorică  este o formă a artei (ars), cu un specific cu totul aparte: ea constă nu numai în arta de a compune discursuri, dar și mai ales în cea de  a vorbi convingător și frumos în față unui auditoriu.  Discursul trebuie să convingă, să miște și să placă ( ut doceat, moveat et delectat ).
Arta oratorică se realizează și se desăvârșește prin cuvânt, prin vorbire. Toți oamenii vorbesc, cuvântul fiind o caracteristică umană. Dar,   în timp ce unii ne încântă și ne captivează (fie ei oratori sau nu), alții, din contră, „ne cad greu în a-i auzi  (Dimitrie Gusti) . În aceeași prima parte ne-am ocupat de apariția și înflorirea artei oratorice, făcând referire la opera și activitatea unor giganți ai culturii antice ( Pitagora, Socrate, Platon, Aristotel, Demostene, Cicero ), la consacrarea unui nou sistem de guvernare peren – democrația, fără de care este de neconceput viața noastră de astăzi.  
Nu puteam păși în contemporaneitate dacă nu aminteam de marii oratori, oameni politici și avocați români care au contribuit la dezvoltarea culturală și la modernizarea țării noastre ( Mihail Kogălniceanu, Titu Maiorescu, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Nicolae Titulescu ).  

Partea a II-a  a lucrării este destinată  esenței  artei oratorice; ea se referă la:
–  discurs , obiectul artei oratorice;
–  orator , subiectul artei oratorice;
–  plastică oratorică , care privește modul în care oratorul își expune discursul și în care se prezintă în față auditorului.
Sunt avute în vedere, în mod special, două categorii de discurs: discursul juridic, și anume pledoaria, instrumentul de acțiune al avocaților, și discursul politic, instrumentul de acțiune al politicienilor. Ca urmare, se fac referiri substanțiale, pozitive și negative, la cele două categorii de oratori (misiunea și rolul lor, laude și critici la care au fost și sunt supuși).
În capitolul intitulat Plastică oratorică sunt prezentate aspecte cu privire la: limbajul gestual, armonia mișcărilor, vocea oratorului (dicție, pronunție, intonație, ticuri verbale), umorul și comunicarea (gluma, ironia, zâmbetul), fizicul și îmbrăcămintea oratorului, roba avocatului.
Sperăm astfel că, prin diversitatea și ineditul informațiilor îngemănate în lucrarea de față, punem la dispoziția celor interesați un instrument de pregătire și formare profesională, dar, totodată, și unul de relaxare și reflecție...