În ziua când te vei iubi îndeajuns încât să te accepți așa cum ești tu, fără măști, astfel încât să poți să așterni pe hârtie cine ești, ce sentimente te însuflețesc – (fără să‑ți fie frică de faptul că, într‑o zi, cineva ar putea citi ceea ce ai scris și s‑ar putea să te ridiculizeze sau să minimalizeze valoarea ta ca om), în aceea zi te vei simți un învingător, un om mulțumit de sine, un om încrezător în propriile puteri. Simțul propriei valori nu are nevoie de aprobări și validări din exterior. Convingerea că ești bun în ceea ce faci trebuie să îți aparțină în totalitate, chiar dacă unii mai raționali și cârcotași ți‑ar spune că nu ai talentul necesar de a te propulsa pe scara valorilor, acolo unde tu te visezi. Scriu și rescriu versuri, în sufragiu
Cu ceea ce simt și îmi conferă spațiu.
Am apetență de‑a spune în rime
Ce mă inspiră, zilnic, pe mine.
Nu sunt prea mulți cei ce vor ca să știe
Ce simt, ce gândesc, ce trăiesc eu în lume.
Însă, în timp, poate când n‑oi mai fi,
Interesul va crește și pentru alții.
Nu‑i pentru toți de actualitate,
Valoarea celor din contemporaneitate
Totul capătă, interes, din păcate,
Mai mult, când treci în eternitate.
Azi scriu și rescriu, mai mult în versuri,
Retușez ce greșesc, pentru‑a da sensuri
Cuvintelor, care – lăsate‑n surdină –,
Nu pot s‑aducă celorlalți lumină.