„Alergai cu caleaşca prin sângele meu Alergai cu caleaşca albă prin sângele meu Ca un împărat roman pe câmpul de luptă În ochii negri-aveai mir şi-un fir de curcubeu În inimă, Luna se strecura nevăzută   Îmi sfâşiai carnea şi hainele-n noapte Sufletul tău se topea în sufletul meu Din dragostea noastră zburau nestemate Pe care le prindea în palme Dumnezeu   Îmi dăruiai singurătăţi şi nesfârşite aşteptări Jurând că vei veni victorios în alba caleaşcă Trupul mi-era pictat cu mii de aripi şi cărări Din arcă un altfel de-nceput sta să se nască   Noi ne iubeam valsând pe marginile lumii Spre cer rostogoleam un cântec şi o viaţă Domnul ne-a binecuvântat în ziua nunţii ... Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă