„Adrian Voicu are auz de prozator și captează vorba insolită și cu haz, precum și toate nuanțele oralității.  Într-o lume tot mai dezabuzată, încrâncenată, dispusă de-a pune răul înainte, Adrian Voicu este o figură singulară.  El iubește viața și știe să-i aleagă bucuriile, cântând fără de griji.
În proza lui Adrian Voicu umorul se combină în chip fericit cu elanul epic și cu o mare inventivitate verbală. Și aceste calități sunt puse tot în serviciul unor acțiuni comice, parodice, dar din care nu lipsește suspansul. Adrian Voicu nu acceptă să se plictisească în proza lui și, drept urmare, nu îl poate plictisi nici pe cititor. Horia Gârbea