Mi te lipești de suflet. Ochi stângaci și palme pasionale îndrăznesc să dezmorțească o parte din simțuri. Te strecori pe nesimțite pe sub hainele-mi reci. Cauți căldură, un refugiu care să te inspire, care să transforme neînțelegerea în pasiune.   E frig în sufletul meu, așa cred… Sunt muză pentru propria-mi liniște și neliniște. Am învățat cum să mă apăr, să știi, și să îndur frigul. Libertatea îmi vine bine, ca o rochie vaporoasă, roșie, ridicată uneori de adierea vântului. Nu știu să ascult ignoranța, și fricile celor din jur mă dezechilibrează. Ai curaj? Gustă-mi vehemența și lasă-mi sânii să te înșele sau să te îmbete, cum vrei tu. Ascultă-mi privirea, nu te lua după cuvinte, o femeie te poate seduce cu mrejele ei oricând. Îmbrățișează-mă, acolo mă vei întâlni.   Mi te lipești de suflet ca un pansament. Nu vindeci nimic, ci doar aduci căldură. E posibil să nu știu ce să fac cu ea… învață-mă…