Alte întâmplări din copilărie, și mai ales multe povești auzite de la bunica, se înghesuie din nou în mintea Fetiței și îi cer să fie și ele spuse nepoților.   Într-adevăr, ar merita s-o facă, nu doar pentru că sunt frumoase, ci pentru că bunica, o femeie isteață, știa să ticluiască poveștile pe care le citise odinioară sau le născocise chiar ea, în așa fel, încât, ei copiii, să afle din ele o mulțime de învățături folositoare pentru viață: să fie buni și cinstiți, să nu mintă, să dea o mâna de ajutor atunci când e nevoie, să-și îndeplinească întotdeauna promisiunile, să fie perseverenți, să apere adevărul și dreptatea și, mai ales, să-și iubească și să-și prețuiască părinții.