Prin  personaje contradictorii pentru  epoca   în   care  ele  intrau   în   scenă  literaturii,   romanul  lui Goethe este un paradox al impotrivirilor. Eduard  și  Charlotte, cuplul  deschis   la  libere alegeri, pun  în   scenă   legăturile ,   cand  amoroase,   cînd  pornite  din  apropieri ale spiritului, din   Afinitățile  elective .   În   această   scenă ,   neobișnuită   mai   mult   prin  cele spuse  decît  prin cele  făcute ,   va   intră   tînără  Ottilie, cu farmecul  inocenței , al armoniei  în  toate, dar  și  un prieten al lui Eduard, un  căpitan   în  retragere, un spirit al  exactităț îi  clasice, al ordinii derutante; atunci fanteziile celor doi  soți   capătă   substanță ,   fără   ca  vreunul  dintre  ei  să   bănuiască  ce-i  unește   sau  ce  î i va  despărți .