Volumul „Aer şi MSbP nu te poate lăsa indiferent, chiar dacă ai trăit sau nu acel tip de relație care te înalță până la ceruri și te consumă până la scrum.   Îşi presară degetele sub formă de pânză de păianjen pe pieptul meu şi mă împinge încet în apa căzii în felul în care ţi-ai lua adio de la un pacient în metastază. Aşa cum ai boteza un muribund, doar că fără partea în care-l laşi să reiasă la suprafaţă lipsit de păcate. Apa îmi cuprinde umerii, îmi cuprinde baza gâtului, îmi cuprinde bărbia, caldă, îmi gâdilă bărbia uscată, caldă, îmi cuprinde nările, caldă, îmi invadează nările; văd orizontul cenuşiu în capătul mării – un soare metalic cu opt găuri simetrice apunând pe un fundal din fontă albă, umbrită; genul de soare care lasă oceanul să se reverse prin el atunci când uiţi robinetul deschis. Unu. Înainte să trebuiască să închid pleoapele palma ei e încă acolo, apăsând asigurător. Şi dintr-o dată am încredere în ea.