„Un nou Adam şi o nouă Eva a timpurilor noastre. El este Louis Bolomey, bărbat de treizeci şi şase de ani, fără profesie. Are o mică avere care-i permite să trăiască ocupându-se de stupi, de casă şi livadă, de pescuit şi vânătoare. O tristeţe primordială pune stăpânire pe Bolomey până apare o femeie în existenţa lui, neaşteptat, cu atât mai frumoasă şi mai iubită. Scena apariţiei tinerei femei pe poteca dintre grădinile satului, unde bărbatul dormita la umbra unui nuc, este scăldată într-o lumină de miez de vară. Adrienne poartă o rochie albastră, iar Bolomey, culcat în iarbă, o priveşte de jos în sus, cum te-ai uita la o statuie.