Lucrarea de față prezintă un studiu aprofundat asupra uneia dintre cele mai interesante și neobișnuite forme juridice de dobândire a proprietății, respectiv accesiunea imobiliară artificială, ale cărei prevederi, în mod surprinzător, au fost invocate, cu frecvență, în cadrul litigiilor existente pe rolul instanțelor judecătorești.   În materia accesiunii, prin raportare la vechea reglementare, Codul civil actual a soluționat unele probleme controversate prin îmbrățișarea uneia dintre opiniile exprimate în doctrină și jurisprudență. În același timp, a reglementat situații și soluții noi menite să confere accesiunii o configurație modernă și adecvată societății actuale. În acest context, considerăm că nouă abordare legislativă în materie a atenuat, într-o manieră importantă, conflictul de interese între proprietarul imobilului și autorul lucrării, însă, proprietarul imobilului rămâne, în continuare, pe poziție de forță în raportul juridic pe care îl stabilește cu autorul lucrării în toate ipotezele descrise de Codul civil cu privire la accesiunea imobiliară artificială.   Având în vedere principalele modificări în materia accesiunii aduse de către noul Cod civil, prin prezența lucrare, ne propunem să realizăm o analiză a prevederilor noului Cod civil pentru a vedea în ce măsură noile dispoziții rezolvă vechile controverse în materia accesiunii, dacă se atenuează sau se amplifică conflictul de interese existent între proprietarul imobilului și autorul lucrării, respectiv dacă se realizează o echilibrare patrimonială a celor două părți implicate în situația juridică specifică accesiunii. Lucrarea cuprinde analiza regulilor juridice descrise de cele două coduri din 1864 și din 2009, doctrină și jurisprudență, precum și din perspectiva unei abordări comparate, abordare care o face potrivită atât pentru practicieni, cât și pentru teoreticieni ai dreptului.