Lucrarea tratează una dintre tendințele apărute la finalul celui de-al Doilea Război Mondial și anume politica de secesiune din Europa Centrală și de Est, luând ca exemplu spațiul românesc și politica revizionistă a populației maghiară. După o serie de considerații de ordin general cu privire la termeni precum dreptul minorităților, secesiune, autodeterminare sau autonomie, se face o trecere în revistă a tuturor acțiunilor revizioniste întreprinse pe teritoriul României de către reprezentanții populației minoritare maghiare cu sprijinul altor state, în principal al Ungariei. Autorii dedică un amplu capitol acțiunilor de prevenire şi combatere a acţiunilor separatiste violente, propunând o serie de măsuri în acest sens.