A_ _ a_ _ _ _ a   (Închipuie-ți spațiile goale ca pe niște vertebre!) L-ați jucat vreodată? Da? Și n-ați pățit nimic? Vă numărați printre puținii norocoși. Nu? Atunci mai bine nu încercați. Iar dacă nu vă puteți abține cu niciun chip, jucați-l cu prudență. Aruncați-vă mereu privirea peste umăr... Jocul este mortal. De aceea se numește  spânzurătoarea.   Te duce cu gândul la o execuție. Spațiile goale trebuie completate cu litere. Cu litere corecte. E un joc pe viață și pe moarte pentru că, la fiecare greșeală, concurentul mai trasează pe hârtie, lângă cuvânt, câte un segment din propria ta spânzurătoare: linii drepte îmbinate în unghiuri închipuie stâlpul și funia; la fel, brațele și picioarele tale ‒ doar capul îți este un cerc; trunchiul poate fi o linie, un triunghi, un dreptunghi sau un pătrat. Literele greșite te transformă într-o păpușă voodoo schițată, stilizată, prinsă fără scăpare în capcana bidimensională a unei foi de hârtie. Nu e nicidecum magie. E doar un strop de gramatică... și puțină geometrie...